Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Uruguay în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Uruguayului la Campionatul Mondial de Fotbal, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
2 iunie 2014

Naţionala Uruguayului, înaintea finalei Campionatului Mondial de Fotbal 1950

Naţionala Uruguayului, înaintea finalei Campionatului Mondial de Fotbal 1950

Dublă campioană mondială, naţionala uruguayană este una din echipele obişnuite cu prezenţa la turneele finale de Campionat Mondial. Mai mult, Uruguay este prima ţară care a organizat o Cupă Mondială, în 1930, ediţie la care au luat parte şapte echipe din America de Sud, patru din Europa şi alte două din America de Nord. La finalul acelei prime ediţii, Uruguay a devenit prima deţinătoare a Cupei Mondiale, după o finală cu Argentina. 

Povestea titlurilor din 1930 şi 1950

În 1930, în calitate de ţară gazdă, Uruguay avea să joace meciurile din grupă la Montevideo şi să înfrunte naţionalele din Peru şi România. Meciul de deschidere al uruguayenilor a fost amânat cu cinci zile, pentru că lucrările la arena Centenario au întârziat în mod neaşteptat. Viitorii campioni mondiali au petrecut însă patru săptămâni într-o tabără de cantonament înainte de aceste meciuri, acolo unde disciplina şi organizarea erau la nivel militar. Un exemplu de rigurozitate a fost trăit de portarul titular Andres Mazali, care nu a mai prins lotul pentru Cupa Mondială deoarece cu câteva zile înainte de finalul taberei şi-a permis luxul de a se întâlni cu soţia sa.

Rezultatele nu au întârziat însă să apară din punct de vedere fotbalistic pentru uruguayeni. La meciul de debut contra statului Peru, 70.000 de spectatori au aplaudat în picioare victoria obţinută la limita de „celeşti” după golul lui Castro. A fost un meci în care defensiva peruană s-a comportat admirabil, sacrificându-se pentru fiecare balon. Acest meci a rămas de altfel singurul în care Uruguay a marcat o singură data la acest turneu final. În meciul doi, România lui Wetzer, Buerger, Vogl sau Czako a fost zdrobită de trupa „militară” pregatită de „comandantul” Alberto Suppicci. În formula Ballestrero, Gestido, Mascheroni, Scarone, Nasazzi, Anselmo, Fernandez, Dorado, Cea şi Iriarte, uruguayenii au administat un sec 4-0 românilor prin golurile marcate de Pablo Dorado, Hector Scarone, Juan Anselmo şi Pedro Cea. Câştigând grupa, Uruguay s-a calificat în semifinale unde urma să întâlnească una din celelalte câştigătoare de grupă. Ghinionul a picat pe sârbi, care totuşi au preluat în mod surprinzător conducerea prin Vujadinovic. Pedro Cea a egalat după 18 minute de joc, iar Anselmo a reuşit o dublă în minutele 20 şi 31. Arbitrul brazilian Almeida Rego a interzis Iugoslaviei să reintre în joc, anulând înainte de pauză un gol care trebuia validat. După pauză, „celeştii” au făcut spectacol în faţa a 79.867 de spectatori entuziaşti. Anselmo încă o dată, Pedro Cea în alte două rânduri şi Iriarte au stabilit scorul final, Uruguay – Iugoslavia 6-1.

Favoritele turneului, Uruguay şi Argentina, aveau să joace în finala programată pe 30 iulie 1930 la Montevideo. Era practic o reeditare a finalei olimpice din 1928, câştigate de Uruguay după rejucare. Nicio şansă n-au avut argentinienii, care deţineau totuşi un lot fantastic, cu jucători ca Evaristo, Monti, Stabile sau Manu Ferreira. Cu un joc mai bun de pase, argentinienii au anulat repede golul lui Pablo Dorado din minutul 13 şi au egalat prin fundaşul Peucelle. Cu puţin înainte de pauză, golgeterul competiţiei, Guillermo Stabile, aducea Argentina în avantaj dintr-o poziţie pe care căpitanul gazdelor, Nasazzi, a reclamat-o ca fiind „în afara jocului”. După pauză, Monti a ratat şansa unui 3-1 impresionant şi a permis uruguayenilor să egaleze în minutul 57 prin Pedro Cea. Victoriano Iriarte şi Hector Castro au marcat apoi pentru 4-2 şi Uruguay a devenit prima campioană mondială, chiar la ea acasă.

Brazilia 1950 a însemnat şansa unui al doilea titlu mondial pentru naţionala uruguayană. Profitând şi de absenţa unor forţe precum URSS, Ungaria sau Cehoslovacia (ţări din spatele Cortinei de Fier care au refuzat să participe la acest turneu final) dar şi de retragerea Argentinei (din cauza unei dispute cu Federaţia Braziliană, aspect care a permis Uruguayului să meargă direct la Campionatul Mondial), naţionala „celesta” şi-a pus amprenta pe turneul final din Brazilia. Plasată în grupa a patra în compania Boliviei şi Franţei, Uruguay a evoluat un singur meci. Franţa a ales să se retragă (francezii nu se calificaseră dar fuseseră invitaţi după refuzul Scoţiei şi Turciei de a se deplasa în Brazilia) şi nu a mai evoluat contra Uruguayului. Elevii lui Juan Lopez Fontana au jucat astfel doar contra Boliviei în grupă şi au câştigat cu 8-0 prin golurile lui Miguez (3), Vidal, Schiaffino (2), Perez şi Ghiggia.

În criză de idei, organizatorii au stabilit o grupă finală în care s-au înfruntat cele patru câstigatoare ale grupelor preliminare. Uruguay, Brazilia, Suedia şi Spania s-au duelat între ele, iar „Celeştii” au remizat cu Spania 2-2 (goluri Ghiggia şi Varela) şi au învins Suedia cu 3-2 (Ghiggia şi Miguez doua). Meciul cu Brazilia (învingătoare cu 7-1 în faţa Suediei şi 6-1 în faţa Spaniei) era finala competiţiei, cu ţara gazdă în postura de mare favorită. Specialiştii anticipau un succes categoric al brazilienilor, iar presa o considera deja campioană mondială pe Selecao. În ziua meciului, 16 iulie 1950, Rio de Janeiro a fost martorul unui carnaval improvizat, iar stadionul Maracana era arhiplin cu 2 ore înainte de meci. Cotidianul „O Mundo” a scos în ziua meciului o prima pagină specială pe care titra: „Aceştia sunt campionii lumii”, prezentându-şi favoriţii ca pe nişte câştigători. Istoria spune că Obdulio Varela, căpitanul Uruguayului, a cumpărat 20 de ediţii ale „O Mundo” şi le-a întins în baia de la vestiare înaintea meciului, încurajându-şi coechipierii să urineze pe ele. Acelaşi Varela a ascultat sfaturile antrenorului Juan Lopez liniştit (acesta spunea că singura şansă pe care Uruguay o are este să se apere bine), iar după plecarea lui le-a spus colegilor: „Juancito e un om bun, dar se înşeală. Dacă ne apărăm suntem mâncaţi. Destinul nostru va fi precum al Spaniei şi Suediei. Destinul ni-l facem noi! Baieţi, outsiderii nu joacă, loserii nu câştigă! Să începem showul!” Şi a început. Discursul motivaţional al căpitanului a dat roade, iar Varela şi ai săi s-au impus cu 2-1 după ce au fost conduşi de Brazilia din minutul 47. Schiaffino şi Ghiggia au adus al doilea titlu mondial şi l-au pus în dificultate pe Jules Rimet, care învăţase portugheza special pentru a ţine discursul campionilor brazilieni.

Blestemul locului 4

În trei rânduri, Uruguay a obţinut locul patru la Cupa Mondială. Prima dată în 1954, la patru ani dupa ce se încununase campioană mondială chiar în Brazilia. La mondialul elveţian, Uruguay a câştigat primele meciuri fără emoţii: 2-0 cu Cehoslovacia (Miguez şi Schiaffino) şi 7-0 cu Scoţia (Borges de trei ori, Miguez şi Abbadie de câte două ori), calificându-se pentru sferturi. Aici a trecut de Anglia după un meci spectaculos încheiat cu 4-2 pentru „celeşti” (Borges, Varela, Schiaffino şi Ambrois). Din păcate pentru uruguayeni, Ungaria lui Ferenc Puskas s-a dovedit a fi mai puternică în semifinale şi a eliminat Uruguayul după prelungiri (Hohberg marca de două ori pentru sud-americani). Mai mult, în finala mică, Austria trecea surprinzător de uruguayeni şi le fura inclusiv bucuria locului 3.

Al doilea loc patru l-au obtinut uruguayenii în Mexic ’70. După 2-0 cu Israel (Maneiro şi Mujica), 0-0 cu Italia şi 0-1 cu Suedia în faza grupelor, uruguayenii au reuşit să producă surpriza eliminând URSS în sferturile de finala. Esparrago a marcat în minutele de prelungire (0-0 în timpul regulamentar) şi a condus Uruguay spre semifinale. Acolo, Brazilia a fost prea puternică şi a anulat golul lui Cubilla marcând de trei ori până la final. În finala mică, uruguayenii au ratat din nou locul trei după 0-1 cu Germania de Vest, gol Overath.

În fine, ultimul loc patru l-au obţinut „celeştii” acum patru ani în Africa de Sud. Cu o echipă valoroasă, plină de individualităţi, Uruguay a câştigat grupa cu Mexic (1-0 gol Luis Suarez), Franţa (0-0) şi Africa de Sud (3-0 goluri Forlan de două ori şi Alvaro Pereira). În optimi, Luis Suarez marca de două ori în poarta Coreei de Sud şi califica naţionala sud-americană în sferturi, sferturi câştigate la penaltyuri în fata revelaţiei din Ghana. În semifinale, deşi a jucat un fotbal bun, Uruguay a pierdut în faţa Olandei, scor 2-3 (Forlan şi M. Pereira), pentru ca din nou în finala mică să rateze locul trei în faţa Germaniei: 2-3 (goluri Cavani şi Forlan).

Alte prezenţe la Cupa Mondială

În 1962, Uruguay nu a trecut de faza grupelor după 2-1 cu Columbia (goluri Cubilla şi Sasia), 1-3 cu Iugoslavia (gol Cabrera) şi 1-2 cu URSS (gol Sasia).

Patru ani mai târziu în Anglia, uruguayenii au obţinut un 0-0 în meciul de pe Wembley cu ţara gazdă, o alta remiză albă cu Mexic şi o victorie de senzaţie asupra Franţei, 2-1 (goluri Rocha şi Cortes), calificându-se în optimi. Acolo au fost însă zdrobiţi de Germania de Vest cu scorul de 4-0.

După 20 de ani, în Mexic ’86, Uruguay remiza împotriva aceleiaşi Germanii de Vest în grupă (1-1, gol Alzamendi), remiza la zero cu Scoţia dar pierdea categoric în faţa Danemarcei lui Laudrup cu 1-6 (gol Francescoli), ratând şansa de a se califica mai departe din grupă.

În turneul Italia ’90, Uruguay s-a clasat în spatele Spaniei şi Belgiei şi nu s-a calificat din grupa E. După 0-0 cu Spania a urmat un 1-3 (gol Bengoechea) în faţa Belgiei şi o victorie 1-0 contra sud-coreenilor (gol Fonseca), dar cu trei puncte şi golaveraj negativ nu s-a calificat mai departe.

Nici Mondialul Asiatic nu a fost unul strălucit pentru „celeşti”. Aceştia au ratat calificarea dintr-o grupă cu Danemarca, Senegal şi Franţa, obţinând două egaluri, 3-3 cu Senegal (goluri Morales, Forlan şi Recoba) şi 0-0 cu Franta şi o înfrângere cu Danemarca, 1-2 (gol Rodriguez).


Articol scris de Florin Codreanu
2 iunie 2014

Echipe


Articole pe aceeaşi temă
James Rodriguez, ColumbiaColumbia – Uruguay 2-0. James Rodriguez scrie istorie pentru ţara sa
Puştiul minune al columbienilor James Rodriguez a marcat ambele goluri ale naţionalei sale în partida cu Uruguay şi a devenit golgeterul Campionatului Mondial

Suarez a fost pedepsit exemplarLuis Suarez a fost suspendat pentru 9 meciuri şi 4 luni
Atacantul uruguayan nu va putea juca în următoarele 9 meciuri oficiale iar timp de 4 luni nu va putea participa la vreo activitate legată de fotbal.

Imagine de după incidentul ce-l poate costa scump pe SuarezLuis Suarez muşcă din nou, FIFA s-a sesizat din oficiu
Atacantul uruguayan şi-a reconfirmat renumele în duelul cu Chiellini, din partida Uruguay - Italia de la Campionatul Mondial de Fotbal 2014.

Italia - Uruguay 0-1Italia – Uruguay 0-1. Diego Godin aduce calificarea pentru sudamericani
Un gol marcat de Diego Godin cu zece minute înainte de final a adus calificarea pentru Uruguay în optimile Campionatului Mondial din Brazilia

Oscar TabarezTabarez: „Italia este favorită, dar Uruguay va da totul”
Selecţionerul Uruguayului, Oscar Tabarez, a discutat despre meciul decisiv cu Italia în cadrul unei conferinţe de presă

Oscar TabarezTabarez: „Anglia a întâmpinat dificultăţi în atac”
Oscar Tabarez a analizat meciul câştigat de Uruguay cu scorul de 2-1 împotriva Angliei, în grupa D a Campionatului Mondial 2014