Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Spania în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Spaniei la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
12 iunie 2014

Spania, campioană mondială în 2010

Spania, campioană mondială în 2010

Actuala deţinătoare a titlului mondial, reprezentativa Spaniei a debutat la turneele finale în 1934. La Cupa Mondială organizată de Italia, Spania a reuşit să obţină o victorie surprinzătoare în faţa Braziliei: 3-1. Iraragorri de două ori şi Langara au adus un impresionant avantaj de trei goluri spaniolilor, care până la final au încasat un singur gol de la Leonidas. Calificată în sferturile de finală ale turneului, Spania a reuşit apoi să ţină în şah naţionala ţării gazdă şi, după 1-1 în 90 de minute şi prelungiri (gol Regueiro pentru spanioli) pe Stadio Giovanni Berta din Florenţa, partida s-a încheiat nedecis. Pentru că regulamentul aşa prevedea la acea vreme, partida s-a rejucat pe acelaşi stadion a doua zi. Giuseppe Meazza a adus de această dată victoria şi calificarea Italiei în faza semifinalelor, iar Squadra Azzurra avea să se impună la finalul competiţiei şi să devină noua campioană mondială.

Deşi a ratat Mondialul din 1938, Spania a reuşit să se califice la turneul final din 1950 din Brazilia. Aici, ibericii au bifat un onorant loc patru, clasându-se în spatele Uruguayului, Braziliei şi Suediei. Spania şi-a câştigat grupa preliminară la capătul unor prestaţii excelente. Marele golgeter spaniol Telmo Zarra a fost decisiv şi Spania, după ce a învins Chile cu 2-0 (goluri marcate de Basora şi Telmo Zarra), Statele Unite cu 3-1 (goluri Zarra, Basora şi Igoa) şi Anglia cu 1-0 (gol Zarra) s-a calificat cu maxim de puncte în grupa finală. Aici, deşi au debutat cu un 2-2 cu Uruguay (dublă pentru Basora), spaniolii au fost învinşi de Brazilia cu 6-1 (gol Igoa pentru iberici) şi de Suedia cu 3-1 (gol Telmo Zarra), dar au încheiat competiţia pe locul patru, un loc care avea să rămână cea mai bună clasare din istorie pentru Spania timp de 64 de ani.

Fără a se califica la turneele finale din Elveţia şi Suedia, naţionala spaniolă a revenit la startul Cupei Mondiale din Chile 1962. Spania n-a avut însă nicio şansă în grupa dominată de Brazilia şi a bifat un singur succes, 1-0 cu Mexic după golul marcat în minutul 90 de Peiro. În rest, favoritele grupei, Brazilia şi Cehoslovacia, şi-au câştigat meciurile contra naţionalei conduse la acea vreme de pe bancă de legedarul Helenio Herrera. Doar Adelardo a mai marcat pentru spanioli în partida cu Brazilia (1-2), în timp ce contra cehoslovacilor spaniolii au pierdut cu 0-1.

Nici patru ani mai târziu în Anglia, spaniolii nu s-au descurcat mai bine. Deşi au învins Elveţia cu 2-1 (goluri Sanchis şi Amancio), ibericii s-au înclinat în faţa Germaniei de Vest 1-2 (gol Fuste), respectiv Argentinei 1-2 (gol Pirri). Tot în faza grupelor s-a oprit Spania şi la următorul Mondial. În Argentina 1978, Spania pierdea la debut în faţa Austriei cu scorul de 1-2 (gol Dani), apoi remiza contra Braziliei (scor 0-0). Victoria în faţa Suediei, scor 1-0 (gol Asensi), n-a ajutat-o prea mult şi naţionala iberică pleca acasă după faza grupelor.

Mondialul spaniol: „amar precum o paella proastă”

În 1982, Spania a organizat primul şi singurul său campionat mondial din istorie. Între 13 iunie şi 11 iulie, 24 de echipe din întreaga lume au evoluat în cele 14 oraşe pregătite de spanioli pentru turneul final. Din postura de ţară gazdă, Spania a avut parte de o grupă uşoară, însă nimeni nu anticipa parcursul incredibil al nord irlandezilor, care aveau să câştige grupa preliminară şi să elimine din competiţie Iugoslavia. Chiar şi Spania a pierdut în faţa nord irlandezilor, 0-1 pe Estadio Luis Casanova din Valencia. Era însă ultimul meci al grupei, iar spaniolii obţinuseră trei puncte din primele două jocuri: 1-1 cu Honduras (gol Lopez Ufarte) şi 2-1 cu Iugoslavia (goluri Juanito şi Saura).

În grupa a doua însă, Spania a avut de luptat cu puternicele reprezentative ale Angliei şi Germaniei de Vest. Ibericii au remizat cu Anglia 0-0, dar au pierdut cu Germania de Vest 1-2 (gol Zamora) şi s-au vazut eliminaţi. „Un mondial amar precum o paella prost făcuta”, scriau cotidianele din Spania a doua zi după meci, criticând în termeni duri echipa lui Santillana, Quini, Tendillo sau Alexanko. Pentru Spania însă, Mondialul organizat în 1982 a reprezentat un moment foarte important în istoria sa. Asigurându-se de infrastructură şi investind foarte mult în centrele de copii şi juniori încă din 1980, Spania a început să construiască generaţii întregi de fotbalişti hiperdotaţi. De la Mondialul din 1982, Spania n-a mai ratat nicio prezenţă la turneele finale, iar în 2010 avea să-şi primească răsplata: titlul mondial.

„Spania sferturilor de finală”

Între 1986 şi 2010, Spania a reuşit să joace la şapte turnee finale de Cupă Mondială, iar în trei dintre ele a atins faza sferturilor de finală. În 1986, în Mexic, spaniolii s-au apropiat de performanţa obţinută în urmă cu 36 de ani în Brazilia. Deşi a pierdut cu Brazilia în primul meci (0-1), Spania a obţinut apoi două victorii: 2-1 cu Irlanda de Nord (Butragueno şi Salinas) şi 3-0 contra Algeriei (Caldere 2 şi Eloy), calificându-se pentru optimile de finală. Aici spaniolii au umilit Danemarca pe Estadio La Corregidora din Queretaro. Butragueno reuşea să înscrie de patru ori pentru ca Goikoetxea să transforme un penalty, purtând glorios Spania spre sferturi. Ghinionul ibericilor s-a numit excepţionala generaţie a lui Enzo Scifo, iar Belgia a eliminat la penaltyuri reprezentativa Spaniei după 1-1 în timpul regulamentar (gol Senor).

În 1990, Spania şi-a câştigat grupa E din care a făcut parte, după 0-0 cu Uruguay, 3-1 cu Coreea de Sud (hattrick Michel) şi 2-1 contra Belgiei (goluri Michel şi Gorriz), dar Iugoslavia a eliminat-o în optimi după prelungiri (1-2, gol Julio Salinas).

Patru ani mai târziu în Statele Unite, Spania s-a calificat dintr-o grupă preliminară cu Germania, Coreea de Sud şi Bolivia. Pregătiţi de Javier Clemente, ibericii au debutat cu o semisurpriză: 2-2 contra sud coreenilor, goluri Julio Salinas şi Ion Andoni Goikoetxea. În meciul doi însă, spaniolii au ţinut piept Germaniei, campioana mondială din 1990. Acelaşi Goikoetxea marca pentru iberici, care în meciul trei au învins fără emotii Bolivia, scor 3-1 (goluri Guardiola şi Caminero 2). În optimi, Hierro, Luis Enrique şi Begiristain conduceau Spania spre un sfert de finală cu Italia, însă pentru a doua oară spaniolii aveau să piardă în sferturi. Dino Baggio şi Roberto Baggio încheiau visul elevilor lui Clemente care au reacţionat doar prin Caminero.

1998 n-a fost nici el un an prielnic pentru Spania din perspectiva turneelor finale. Ba chiar dimpotrivă, Spania a dezamăgit crunt la Mondialul Francez. Învinsă la debut de Nigeria, 2-3 (goluri Raul şi Hierro), Spania n-a reuşit să treacă nici de Paraguay în meciul doi (0-0). Victoria clară din ultimul meci din grupă contra Bulgariei (6-1, goluri Hierro, Luis Enrique, Morientes 2, Kiko 2) n-a ajutat-o cu nimic pe Spania, care a terminat grupa pe 3. În schimb, Mondialul Asiatic din 2002 a început perfect pentru iberici. Trupa lui Camacho a câştigat pe linie în grupă învingând Slovenia cu 3-1 (Raul, Valeron şi Hierro), Paraguay cu acelaşi scor (goluri Morientes 2, Hierro) şi Africa de Sud cu 3-2 (Raul 2 şi Mendieta). Iker Casillas a fost providenţial în optimile de finalî, când Spania s-a calificat la penaltyuri în faţa Irlandei după 1-1 în timpul regulamentar de joc (Morientes autorul golului). A venit însă faza sferturilor şi eliminarea tot la penaltyuri în faţa uneia dintre ţările gazdă, Coreea de Sud. După 0-0 în 120 de minute, Joaquin a ratat penaltyul decisiv şi Spania pleca din nou acasă după sferturile de finală.

În 2006, Spania a învins din nou totul în grupă. Cu regretatul Luis Aragones pe bancă, ibericii au învins Ucraina cu 4-0 (Alonso, Torres şi Villa 2), Tunisia cu 3-1 (Raul, Torres 2) şi Arabia Saudită cu 1-0 (Juanito). În optimi însă, Franţa s-a dovedit mult mai puternică şi a întors un 0-1 (gol Villa) ce părea mulţumitor pentru iberici. 3-1 s-a încheiat partida şi Spania mergea acasă.

„Spania tiki taka”, campioană mondială absolută

Mondialul African a oferit spaniolilor titlul mondial visat de generaţii întregi de fotbalişti celebri. Deşi au început ezitant Cupa Mondială, 0-1 cu Elveţia, spaniolii au obţinut două victorii în grupă, 2-0 cu Honduras (Villa 2) şi 2-1 cu Chile (Villa şi Iniesta), calificându-se în faza următoare. De aici încolo nimeni n-a mai putut opri generaţia „tiki taka”. Cu fenomenalii Casillas, Xavi şi Iniesta în prim plan, Spania învingea în optimi Portugalia lui Ronaldo (1-0, gol Villa), pentru ca blestemul sferturilor să fie alungat de Casillas şi Villa pe 3 iulie 2010. Portarul lui Real Madrid a apărat un penalty la 0-0, iar Villa a marcat golul care o ducea în semifinale pe Spania în minutul 83.

În semifinale a apărut Puyol şi capul asezonat cu păr ondulat ce ar conduce către invidie orice femeie riguroasă. Gol de semizeu în partida cu Germania, iar Spania se îndrepta spre primul titlu din istoria sa. Şi acesta a venit. După o finală de vis cu Olanda, decisă în prelungiri de geniul lui Casillas (providenţial în intervenţii în faţa olandezilor) şi calitatea de speculant a lui Iniesta, altfel cel mai bun dirijor din lume. „Iniesta de mi vida” au spus după meci spaniolii, care nu s-au oprit din sărbătoare nici acum, în 2014.

Un 2014 care o aduce din nou la startul turneului final pe Spania, campioana en titre şi principala favorită a bookmakerilor. Cu un lot senzaţional şi aureolată de alte două titluri europene, Spania tinde să devina în Brazilia, dacă nu cumva deja este, cea mai mare echipă a tuturor timpurilor, ţintind al doilea titlu mondial consecutiv.


Articol scris de Florin Codreanu
12 iunie 2014

Articole pe aceeaşi temă
Germania - Argentina 1-0Germania – Argentina 1-0. Germania, pentru a patra oară campioană mondială
Golul lui Mario Goetze a decis în prelungiri meciul Germania - Argentina, finala Campionatului Mondial de Fotbal 2014.

Robin van PersieBrazilia – Olanda 0-3. Olandezii se impun în duelul pentru locul al treilea
Golurile lui van Persie, Blind şi Wijnaldum au adus victoria pentru Olanda în meciul din finala mică a Campionatului Mondial, cu Brazilia

Nicola RizzoliNicola Rizzoli va arbitra finala Germania – Argentina
Italianul Nicola Rizzoli a fost desemnat să conducă la centru meciul dintre Germania şi Argentina, contând pentru finala Campionatului Mondial

Louis van GaalVan Gaal împotriva disputării meciului pentru locul al treilea
Selecţionerul Olandei, Louis van Gaal, nu este de acord cu disputarea meciului pentru locul al treilea la un turneu final de Campionat Mondial

Luiz Felipe ScolariScolari indecis asupra viitorului său la naţionala Braziliei
Selecţionerul Luiz Felipe Scolari a discutat despre înfrângerea Braziliei cu Germania şi viitorul său pe banca tehnică a naţionalei

David LuizDavid Luiz: „Ne cerem scuze în faţa tuturor brazilienilor”
Fundaşul David Luiz şi portarul Julio Cesar au comentat eşecul suferit de Brazilia în semifinala Campionatului Mondial, cu Germania