Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Germania în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Germaniei la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
7 iunie 2014

Germania, campioană mondială în 1990

Germania, campioană mondială în 1990

Germania este una din cele mai mari forţe ale fotbalului mondial, reuşind să cucerească trei titluri mondiale în şapte finale disputate, dar şi să aibă un parcurs constant la majoritatea Campionatelor Mondiale jucate până în prezent. „Panzerele” au obţinut alte locuri doi în patru ocazii, trei locuri trei şi un loc patru, reuşind în această perioadă să puna „mâna” şi pe trei titluri de campioană europeană. Vom vorbi în continuare despre performanţele istorice obţinute de-a lungul anilor la turneele finale de Germania şi Germania de Vest. După cum se ştie, în timpul „Războiului rece” Germania a fost divizată, astfel încât la turneele finale au evoluat două selecţionate germane de fotbal: una a Germaniei de Vest (Republica Federativă Germană) şi una a Germaniei de Est (Republica Democrată Germană). Trofeele la Cupa Mondială, inclusiv cel din 1990, au fost toate câştigate de Germania de Vest. Germania de Est, pe de alta partă, a caştigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1976.

Germania şi-a făcut debutul al Cupa Mondială la primul mondial jucat în Europa. În 1934, în Italia, Germania a învins în primul său meci oficial Belgia, scor 5-2, prin golurile marcate de Kobierski, Siffling şi Conen în trei rânduri. Golurile lui Hohmann în poarta Suediei în sferturi au calificat Germania condusă de Otto Nerz în faza semifinalelor, acolo unde însă Cehoslovacia a învins-o cu 3-1 (golul de onoare fiind reuşit dew Noack). Patru ani mai târziu, în Franţa, Germania a pierdut rejucarea meciului din prima rundă contra Elveţiei, scor 2-4, golurile „panzerelor” fiind semnate de Hahnemann şi Lörtscher.

Primul titlu mondial – 1954

Interzisă la Mondialul din Brazilia 1950, Germania a obţinut calificarea pentru Mondialul din Elveţia 1954, acolo unde a obţinut totodată şi primul său titlu mondial. Sub denumirea de Germania de Vest şi condusa de profesorul Sepp Herberger, fostul atacant de la VfR Mannheim, Germania şi-a impus jocul ofensiv şi organizat. Ghidaţi de celebrele fraze motivaţioanle ale profesorului Herberger („Mingea e întotdeauna într-o formă mai bună decât orice jucător” „Următorul adversar este întotdeauna cel mai periculos” sau „Mingea e rotundă, aşa că jocul se poate schimba oricând”), „panzerele germane” au făcut ravagii până în finală.

În grupa de calificare, Germania a surclasat Turcia cu scorul de 4-1 (Schafer, Klodt, Walter şi Morlock), a pierdut la scor în faţa Ungariei 3-8 (goluri Pfaff, Rahn şi Herrmann), dar a învins din nou Turcia în play off cu 7-2 (goluri Ottmar Walter, Fritz Walter, Schafer 2, Morlock 3). Ajunsă în faza sferturilor de finală, Germania a învins fără emoţii la Geneva Iugoslavia, scor 2-0 (goluri Horvat autogol şi Rahn), pentru ca în semifinale să destrame Austria cu 6-1 (Schafer, Morlock, Fritz Walter 2, Ottmar Walter 2).

În finala de pe Wankdorf Stadium din Berna, Germania şi-a luat o superbă revanşă în faţa Ungariei lui Puskas, pe care a învins-o cu 3-2, deşi în minutul 8 era condusă cu 2-0. „Mingea e rotundă”, le-a spus Sepp Herberger alor săi, iar Morlock şi Helmuth Rahn de două ori au adus primul mare trofeu din istorie Germaniei de Vest.

În 1958, Germania, cu practic aceeaşi echipă la dispoziţie, s-a oprit în semifinalele turneului suedez. După ce a învins Argentina cu 3-1 (Rahn 2 şi Seeler), Germania a remizat cu Cehoslovacia 2-2 (Schafer şi Rahn) şi Irlanda de Nord (Rahn şi Seeler), pentru ca în sferturi sa treacă de Iugoslavia cu 1-0 prin golul lui Helmuth Rahn. Ţara gazdă, Suedia, a reuşit să învinga însă Germania cu 3-1 (golul germanilor reuşit de Schafer) şi să se califice în pofida aşteptărilor pentru finala cu Brazilia.

Nici la Mondialul Chilian din 1962, Germania n-a mai repetat performanţa din 1954. După 0-0 cu Italia şi 2-1 cu Elveţia (Brulls şi Seeler), Germania a trecut şi de ţara gazdă, Chile, scor 2-0 (goluri Szymaniak şi Seeler), dar a fost oprită în faza sferturilor de finală de Iugoslavia, scor 0-1, o frumoasă revanşă a sârbilor după sfertul pierdut în 1958 în Suedia.

Patru ani mai târziu, în Anglia, Germania s-a grăbit spre finala pe care orice german şi-ar dori să o uite rapid. Cu Beckenbauer în teren şi Helmuth Schon pe bancă, cu Uwe Seeler, Sigi Held sau Wolfgand Overath între titulari, Die Mannschaft” a impresionat prin fotbalul practicat la acest turneu final şi a prins o finală aşteptată de toata lumea, împotriva Angliei, ţara gazdă. Germania a început brutal Cupa Mondială din 1966, administrând un neverosimil 5-0 Elveţiei (Held, Haller 2, Beckenbauer 2), apoi a scăzut turaţia în partidele cu Argentina (0-0), respectiv Spania (2-1, goluri Emmerich şi Seeler). Furia germană s-a dezlănţuit din nou în sferturi, iar victimă i-a căzut Uruguay : 4-0 pentru germani la Sheffield (Haller 2, Beckenbauer şi Seeler).

În semifinale, sparring partner Germaniei i-a fost URSS, iar Haller şi Beckhenbauer decideau prima finalistă. A urmat însă finala pierdută de germani în urma deciziilor controversate ale cuplului Gottfried Dienst – Tofik Bakhramov, iar de atunci orice meci între cele două ţări nu a mai putut avea nici măcar statutul de meci amical.

Helmuth Schon şi-a păstrat echipa, a îmbunătăţit-o şi a dus o natională a Germaniei parcă şi mai puternică la Mondialul Mexican. Avându-l în plus în teren pe Gerd Muller, Germania a impresionat şi în Mexic, acolo unde a debutat cu un 2-1 în faţa Marocului (Seeler şi Gerd Muller). Au urmat apoi hattrick-urile lui Gerd Muller în poarta Bulgariei (Libuda şi Seeler ceilalţi marcatori în victoria cu 5-2 a Germaniei), dar şi în poarta peruanilor lui Cubillas (Peru – Germania 1-3). Revanşa mult aşteptată în faţa campioanei mondiale Anglia a venit în sferturi. După 2-2 în timpul regulamentar de joc (Beckenbauer şi Seeler), în prelungiri acelaşi Gerd Muller a înfipt pumnalul în inima englezilor şi i-a trimis acasă. „Panzerele” au dat însă totul în acel meci, iar partida din semifinale cu Italia a însemnat capitularea trupei fantastice a lui Schon. Schnellinger şi Muller în două rânduri au marcat pentru germani, eliminaţi însă în prelungiri după reuşita lui Gianni Rivera.

Al doilea titlu mondial – 1974

Fusball-Weltmeisterschaft 1974, turneul final organizat de Germania de Vest între 13 iunie şi 7 iulie pe nouă stadioane diferite, a adus trupei lui Schon satisfacţia celui de-al doilea titlu mondial. Cu acelaşi Gerd Muller constant între marcatori, cu Overath, Hoeness, Heynckes, Sepp Maier, Vogts, Breitner sau Beckenbauer, Germania şi-a impus stilul de joc şi şi-a dominat toţi adversarii. Sorţii au plasat-o în aceeaşi grupă cu „sora” din Est, în faţa căreia a cedat ultimul meci din grupă, 0-1 la Hamburg. Înainte de acest joc, „vesticii” învingeau Chile (1-0 Breitner) şi Australia (3-0 goluri Overath, Cullmann şi Muller). În cea de-a doua grupă eliminatorie, Germania a zburdat în faţa adversarilor săi: 2-0 cu Iugoslavia (Breitner şi Muller), 4-2 cu Suedia (Overath, Bonhof, Grabowski şi Hoeness) şi 1-0 cu Polonia (Muller), calificându-se pentru finala contra Olandei lui Cruyff şi Neeskens.

Chiar dacă Neeskens a marcat în minutul 2 pentru olandezi, germanii s-au lăsat purtaţi de cei peste 75.000 de fani spre a doua Cupă Mondială din istorie. Breitner şi, evident, Gerd Muller au întors meciul şi destinaţia trofeului, ridicat de căpitanul Franz Beckenbauer. Aceeaşi echipă devenea doi ani mai târziu vicecampioană europeană, iar după alţi patru ani câştiga titlul european, fără Beckenbauer sau Muller, dar cu Schuster, Rummenigge sau Stielike în prim plan.

Drumul de la campioană mondială la vicecampioană… şi înapoi

După al doilea titlu mondial din istoria sa, Germania a bifat alte două finale în 1982 şi 1986. Din păcate, ambele finale au fost pierdute de nemţi, care în 1990 s-au revanşat câştigând al treilea trofeu mondial.
În 1982, Germania, campioană europeană din urmă cu doi ani debuta cu un 1-2 incredibil în faţa Algeriei (gol Rummenigge), dar se revanşa apoi în meciurile cu Chile (4-1, goluri Rummenigge 2 şi Reinders) şi Austria (1-0 gol Hrubesch). A urmat în grupa eliminatorie un 0-0 contra Angliei şi un 2-1 chinuit cu Spania, ţara gazdă (Littbarski şi Fischer marcatori), rezultate care au dus-o în semifinale. Germania s-a impus pe Sanchez Pizjuan din Sevilla în faţa Franţei conduse de Platini cu 5-4 după loviturile de la unsprezece metri (3-3 în timp regulamentar, goluri Littbarski, Rummenigge şi Fischer) şi s-a calificat în finală. Acolo o aştepta Italia lui Paolo Rossi, o naţională care avea să pună capăt viselor germane după 3-1 la Madrid (Breiner marcatorul Germaniei).

Patru ani mai târziu, Germania s-a chinuit în grupa preliminară dar s-a calificat după 1-1 cu Uruguay (gol Allofs), 2-1 cu Scoţia (Voller şi Allofs) şi 0-2 cu Danemarca. A trecut apoi în optimi de Maroc (1-0 gol Matthaus) şi la penaltyuri de Mexic în sferturi. Semifinala contra Franţei a fost cel mai bun joc al Germaniei la Mondialul Mexican, Brehme şi Voller calificând Germania prin golurile lor în finala contra Argentinei. Dar pe teren a fost Maradona. Doar Maradona. Iar Germania s-a recunoscut învinsă (2-3,goluri Rummenigge şi Voller), câştigând pentru a doua oară consecutiv titlul neoficial de vicecampioană mondială.

În 1990, Coppa del Mondo din Italia avea să aducă al treilea trofeu mondial pentru nemţi. Germania şi-a dominat grupa de calificare, trecând de Iugoslavia cu 4-1 (Matthaus 2, Klinsmann şi Voller) şi de Emiratele Arabe Unite cu 5-1 (Voller 2, Klinsmann, Matthaus şi Bein) şi remizând cu Columbia (1-1, gol Littbarski). Jurgen Klinsmann şi Andreas Brehme au marcat golurile calificării în sferturi în victoria de pe San Siro contra Olandei, pentru ca Lothar Matthaus să marcheze singurul gol al „sfertului” cu Cehoslovacia.

A urmat o nouă confruntare cu Anglia, care încă trebuia sa plătească poliţele succesului din 1966. Germania a eliminat-o la penaltyuri (1-1 după 120 de minute, gol Brehme) şi a jucat din nou cu trofeul pe masă finala cu Argentina. Si de această data Maradona a fost pe teren, dar Germania a învins cu 1-0 după ce Brehme a transformat o lovitură de la unsprezece metri şi l-a facut pe Franz Beckenabauer campion mondial şi din postura de selecţioner.

Încă o finală şi un loc trei

La următoarele turnee finale din 1994 şi 1998, Germania s-a oprit în faza sferturilor de finală, eliminată fiind de Bulgaria la Mondialul american, respectiv Croaţia la cel francez. În 2002, germanii au reuşit să atingă o nouă finală. După victorii în grupă cu Arabia Saudita şi Camerun şi un egal contra Irlandei, Germania a eliminat, pe rând, Paraguay, Statele Unite şi Coreea de Sud, ajungând în finala contra Braziliei lui Ronaldo, Ronaldinho şi Rivaldo. Ronaldo a fost însă magic şi a direcţionat trofeul Cupei Mondiale spre ţara sa natală.

Patru ani mai târziu, Germania a organizat un nou campionat mondial. Văzută de mulţi drept principala favorită, Die Mannschaft” a prins doar „medalia de bronz”. A învins totul în grupă (3-0 cu Ecuador, 1-0 cu Polonia şi 4-2 cu Costa Rica), apoi a eliminat Suedia (dubla Podoslki) şi Argentina la penaltyuri. În semifinale însă, Italia i-a invins pe propriul teren, în ultimele două minute ale prelungirilor şi le-a lasat doar „şansa” locului trei, obţinut după victoria în faţa Portugaliei (3-1, Schweinsteiger 2 şi Petit autogol).

În urma cu patru ani, Germania „reuşea să repete” performanţa, ocupând locul trei după ce a fost eliminată de Spania în semifinale. Golurile lui Muller, Jansen şi Khedira au adus Germaniei „medalia de bronz” în dauna Uruguayului, prea puţin însă pentru o naţională obişnuită să caştige marele trofeu.


Articol scris de Florin Codreanu
7 iunie 2014

Echipe


Articole pe aceeaşi temă
Nicola RizzoliNicola Rizzoli va arbitra finala Germania – Argentina
Italianul Nicola Rizzoli a fost desemnat să conducă la centru meciul dintre Germania şi Argentina, contând pentru finala Campionatului Mondial

David LuizDavid Luiz: “Ne cerem scuze în faţa tuturor brazilienilor”
Fundaşul David Luiz şi portarul Julio Cesar au comentat eşecul suferit de Brazilia în semifinala Campionatului Mondial, cu Germania

Toni Kroos a reuşit cea mai rapidă dublă din istoria Campionatului Mondial de Fotbal Recorduri şi curiozităţi după Brazilia – Germania 1-7
Rezultatul neaşteptat al meciului Brazilia - Germania din semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal 2014 a stabilit o serie de noi recorduri ale competiţiei.

Thomas Mueller, Mesut OezilBrazilia – Germania 1-7. Calificare triumfătoare a Germaniei în finala Campionatului Mondial
Germania a învins Brazilia cu un categoric 7-1 în semifinalele Campionatului Mondial şi a obţinut calificarea în ultimul act al competiţiei

Sami KhediraKhedira: “Accidentarea lui Neymar nu este o veste bună pentru Germania”
Sami Khedira şi Manuel Neuer au discutat despre meciul pe care Germania îl dispută cu Brazilia în semifinalele Campionatului Mondial

Bastian SchweinsteigerSchweinsteiger acuză jocul dur al brazilienilor
Mijlocaşul german Bastian Schweinsteiger a atras atenţia asupra intrărilor dincolo de limita regulamentului ale jucătorilor brazilieni