Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Franţa în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Franţei la Campionatul Mondial de Fotbal, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
9 iunie 2014

Franţa, campioană mondială în 1998

Franţa, campioană mondială în 1998

Franţa a adunat 14 prezenţe la turneele finale ale Campionatelor Mondiale de Fotbal începând cu 1930. Cea mai bună performanţă din istorie pentru francezi s-a înregistrat în 1998, când Zinedine Zidane et comp şi-au trecut în palmares primul titlu mondial din istorie, la cea de-a doua ediţie organizată de Franţa.

La prima sa participare, în 1930, Franţa a debutat cu un succes, 4-1 în faţa mexicanilor pe Estadio Pocitos din Montevideo. Laurent, Langiller şi Maschinot în două rânduri au punctat pentru reprezentativa franceză. Învinsă de Argentina în meciul doi cu 1-0, Franţa a depins de ultimul meci din grupă pentru a încerca să se califice din grupa 1. N-a reuşit, pierzând şi în faţa Republicii Statului Chile, scor 0-1.

Patru ani mai târziu, în Italia, Franţa s-a calificat din nou, dar a fost eliminată în chiar prima rundă de Austria, 3-2 dupa prelungiri (Nicolas şi Verriest marcatorii francezilor).

În 1938, Franţa avea sa organizeze primul său campionat mondial. Turneul care a durat 15 zile s-a desfăşurat în zece oraşe din Franţa, dar n-a adus satisfacţia mult dorită iubitorilor fotbalului din ţara lui Napoleon. Francezii pregătiţi de Gaston Barreau, au trecut de prima rundă după ce au învins Belgia cu 3-1. Veinante şi Nicolas (2) au adus o calificare meritată pentru francezi, care însă în turul doi aveau să încline steagul în faţa puternicei echipe a Italiei. Haisserer a marcat singurul gol al Franţei în partida pierdută cu Italia, 1-3.

În 1950 Franţa s-a calificat la Mondialul Brazilian dar a decis să se retragă din competiţie, astfel că următoarea participare o notăm în Elveţia 1954. Dar nici aici francezii nu au spart tiparele, pierzând în faţa Iugoslaviei (0-1) şi câştigand greu cu Mexic, 3-2 (Vincent, Cardenas şi Kopa). Au pierdut însă calificarea în dauna Braziliei şi Iugoslaviei.

Just Fontaine, golgeterul suprem

Generaţia care a făcut pasul spre Mondialul din Suedia 1958 a reuşit o performanţă admirabilă. În frunte cu fantasticul Raymond Kopa dar şi cu golgeterul născut la Marrakech în Maroc Just Fontaine, Franţa a prins un fabulos loc trei. Fontaine a făcut istorie, devenind deţinătorul unui record debusolant: 13 goluri marcate la un singur turneu final.

La debut, contra Paraguayului, Fontaine şi-a început recitalul cu un hattrick. A fost 7-3 pentru Franţa, care a mai înscris prin Piantoni, Kopa, Wisnieski şi Vincent. Deşi a pierdut al doilea meci contra Iugoslaviei, Franţa a mizat în continuare pe instinctul incredibil de marcator al lui Fontaine. „Dublă” contra sârbilor, dar Franţa pierdea cu 2-3. „Cocoşii” au tranşat însă meciul cu Scoţia, 2-1 (goluri Fontaine şi Kopa) şi au acces în faza următoare a turneului final.

Împotriva Irlandei de Nord, Fontaine a făcut din nou spectacol. Două goluri marcate şi în sferturi de atacantul francez, dublate de reuşitele lui Wisnieski şi Piantoni. Semifinalele au fost însă crunte pentru francezi. Disputa cu Brazilia a început practic de la 0-1 după ce Vava a marcat în minutul 1. Fontaine a egalat, dar până în minutul 75 era 5-1 pentru brazilieni. Piantoni a redus din handicap dar Franţa n-a putut face mai mult în faţa viitoarei campioane mondiale. Francezii s-au revanşat în finala mică, iar Fontaine a dat din nou recital: patru goluri în poarta Germaniei de Vest, golurile lui Kopa şi Douis producând nemţilor un eşec usturător: 3-6 la Gotteborg.

1962-1978 sau 16 ani de insuccese

Franţa a ratat apoi prezenţa la Mondialul Chilian din 1962, iar în Anglia 1966 n-a câştigat niciun meci. A pierdut în faţa Uruguayului scor 1-2 (gol De Bourgoing) şi a Angliei, scor 0-2, în timp ce contra Mexicului a smuls o remiză (gol Hausser).

Abia în 1978 au mai revenit francezii la Cupa Mondială, dar nici ediţia organizată de Argentina n-au trecut de faza grupelor. O singură victorie (3-1 cu Ungaria, goluri Lopez, Berdoll şi Rocheteau) şi două înfrângeri (1-2 cu Italia, gol Lacombe, şi 1-2 cu Argentina, gol Platini).

Platini şi perioada de glorie a Franţei

Apariţia lui Michel Francois Platini a dat „aripi cocoşilor francezi”. Mijlocasul ofensiv născut la Joef a făcut un Mondial de excepţie în 1982, conducându-şi naţionala spre un loc patru onorabil. Doi ani mai târziu, Platini şi generatia sa aduceau titlul european în Franţa. La Mondialul din Spania 1982, Franţa a avut o grupă dificilă dar a prins locul doi în final. Francezii pregătiţi de celebrul Michel Hidalgo adunau în primul unsprezece jucători ca Battiston, Tresor, Giresse, Girard, Tigana sau Platini, jucau un fotbal ofensiv dar organizat şi încântau de multe ori tribunele prin raidurile intense ale extremelor lor. Contra Angliei a fost însă greu. Robson a deschis scorul pentru englezi, dar Soler a egalat înainte de pauză. La reluare, englezii au punctat prin acelaşi Robson şi prin Mariner şi au obţinut victoria. Meciul decisiv pentru francezi părea cel contra Cehoslovaciei, dar până atunci elevii lui Hidalgo au învins clar Kuweit cu 4-1 (goluri Genhini, Six, Platini şi Bossis). Profitând şi de inconstanţa cehoslovacilor, Franţa a smuls un egal suficient pentru o calificare spectaculoasă, 1-1 la Valladolid, gol marcat de Six.

Ajunsă în faza a doua eliminatorie, Franţa a avut de luptat cu Irlanda de Nord şi Austria pentru calificarea în semifinale. Le-a învins pe amândouă: 1-0 cu Austria (gol Genghini) şi 4-1 cu Irlanda de Nord (goluri Giresse 2 şi Rocheteau 2). Semifinala cu Germania de Vest a fost una excepţională. 70.000 de spectatori au aplaudat ambele echipe la finalul unei încleştări decise de loteria penaltyurilor. În timpul regulamentar scorul fusese 3-3, pentru francezi marcând Platini, Tresor şi Giresse. Six şi Bossis au ratat însă la loviturile de departajare şi Franţa a jucat doar finala mica. A pierdut-o şi pe aceasta, jucătorii fiind sleiti de puteri şi emotii. Girard şi Couriol au marcat în Franţa – Polonia 2-3.

Generaţia lui Platini, proaspăt aureolată de titlul european, a obţinut un al doilea loc trei din istorie la Mondialul din Mexic 1986. Tânărul Papin a adus victoria în primul meci din grupă contra Canadei, iar Fernandez a ajutat Franţa să smulgă un egal Uniunii Sovietice în meciul doi. Victoria cu Ungaria din ultima partidă a grupei, 3-0 (Stopyra, Tigana şi Rocheteau), le-a adus francezilor calificarea în faza următoare.

Ajunsă între cele mai bune 16 echipe ale lumii, Franţa a reuşit sa învingă Italia în derbyul optimilor de finală. Platini şi Stopyra au marcat golurile calificării, iar Franţa se îndrepta spre un sfert de vis contra Braziliei. Într-un meci arbitrat de românul Ioan Igna, Brazilia şi Franţa au avut nevoie de penaltyuri pentru a se departaja. Careca şi Platini marcaseră în timpul regulamentar de joc, dar la penaltyuri Franţa a fost mai tare. Partida din semifinale cu Germania de Vest a fost însă una fără şanse pentru francezi. Brehme şi Voller au punctat pentru nemţi, la capătul unui joc dominat de „panzere”. De această data însă, Franţa a jucat finala mică şi a câştigat-o. A fost 4-2 contra Belgiei după prelungiri, Ferreri, Papin, Genghini şi Amoros marcând pentru Franţa.

Magia lui Zidane aduce prima Cupa Mondială francezilor

Franţa ratează prezenţa la Mondialele din Italia şi Statele Unite dar revine la turneul final din 1998 în calitate de ţară gazdă. Aime Jaquet, selecţionerul Franţei, pregăteşte acum o generaţie de excepţie, poate cea mai bună din istoria ţării sale. Cu magicul Zidane în prim plan, Franţa a spulberat totul în calea sa, terminând competiţia neînvinsă şi marcând de 15 ori în şapte partide.

3-0 cu Africa de Sud (Dugarry, Issa autogol şi Henry), 4-0 cu Arabia Saudită (Henry 2, Trezeguet şi Lizarazu) şi 2-1 cu Danemarca (Djorkaeff şi Petit) au fost primele rezultate ale Franţei în grupa preliminară de calificare. Victoria din prelungiri cu Paraguay şi triumful din sferturi contra Italiei la penaltyuri au adus Franţei posibilitatea de a juca o semifinală de vis contra Croaţiei. Fundaşul dreapta Lillian Thuram a reuşit meciul vieţii, marcând de două ori în poarta croaţilor şi întorcând soarta partidei în favoarea „cocoşilor galici”. Urma finala cu Brazilia lui Ronaldo.

75.000 de spectatori au umplut arena Stade de France, iar Zidane le-a adus zâmbetul pe buze. În formula Barthez, Thuram, Desailly, Leboeuf, Lizarazu, Deschamp, Petit, Karembeu, Zidane, Djorkaeff şi Guivarc’h, Franţa a marcat de două ori până la pauză prin Zidane. Petit a închis tabela în minutele de prelungire, iar Franţa a pus mâna pe primul său titlul mondial din istorie.
Eşecul din 2002 şi semisuccesul din 2006

La Mondialul Asiatic din 2002, Franţa n-a reuşit să depăşească o grupă extrem de facilă. După 0-1 cu Senegal şi 0-0 cu Uruguay, francezii au pierdut cu 0-2 în faţa Danemarcei şi au plecat în mod ruşinos acasă.
În Germania 2006 însă, Franţa lui Domenech a prins din nou finala. 0-0 cu Elveţia, 1-1 contra sud coreenilor (gol Henry) şi 2-0 cu Togo (Vieira şi Henry) au fost rezultatele din grupa preliminară. De aici încolo francezii s-au dezlănţuit. Au urmat victorii în faţa unor „puteri” precum Spania (3-1 în optimile de finală, goluri Ribery, Zidane şi Vieira), Brazilia (1-0 în sferturi, gol Henry) şi Portugalia (1-0 în semifinale, gol Zidane).

Finala de tristă amintire cu Italia i-a avut ca protagonişti pe Matterazzi şi Zidane. Cei doi au marcat fiecare câte un gol, apoi, în prelungiri, Zidane a fost eliminat după un „cap în plină figură” aplicat fundaşului italian. Fără cel mai bun jucător al ei, Franţa a pierdut la loteria penaltyurilor, Trezeguet fiind singurul fotbalist care n-a reuşit să puncteze de la punctul cu var.

Eliminată în grupă în 2010, Franţa pregăteşte lupta pentru trofeu în 2014

La Mondialul African din urmă cu patru ani, Franţa a decepţionat din nou. „Cocoşii” nu s-au putut califica dintr-o grupă abordabilă în care, din păcate pentru ei, au marcat o singură dată. După 0-0 cu Uruguay şi 0-2 cu Mexic, Franţa a pierdut în mod incredibil în faţa Africii de Sud, scor 1-2 (gol Malouda).

La patru ani de la acel meci, elevii lui Didier Deschamps au avut nevoie de baraj pentru a prinde Mondialul din Brazilia. Cu jucători de top precum Evra, Varane, Ribery, Pogba, Benzema sau Giroud, Franţa speră la o nouă performanţă la Mondialul care stă sa înceapă.


Articol scris de Florin Codreanu
9 iunie 2014

Echipe


Articole pe aceeaşi temă
Lorris, neputincios la golul marcat de HummelsFranţa – Germania 0-1. Revenirea la tradiţia germană
Prin victoria de astăzi de la Campionatul Mondial de Fotbal 2014 Germania devina prima ţară calificată în semifinale de 4 ori consecutiv.

Didier DeschampsDidier Deschamps mulţumit de jocul Franţei în meciul cu Nigeria
Selecţionerul Didier Deschamps a comentat victoria Franţei cu scorul de 2-0 în optimile de finală ale Campionatului Mondial, contra Nigeriei

Paul PogbaFranţa – Nigeria 2-0. Pogba decisiv pentru francezi
Golul marcat de Paul Pogba şi un autogol al lui Joseph Yobo au adus victoria Franţei în meciul cu Nigeria din optimile Campionatului Mondial

Yohan CabayeYohan Cabaye: „Nu trebuie să subestimăm Nigeria”
Mijlocaşul Yohan Cabaye a prefaţat duelul Franţei cu Nigeria în optimile de finală ale Campionatului Mondial 2014

Christian Noboa (Ecuador), Paul Pogba (Franţa)Ecuador – Franţa 0-0. Franţa încheie pe primul loc în grupă şi ajută Elveţia
Franţa merge în optimile de finală ale Campionatului Mondial 2014, în timp ce Ecuador este eliminată după ultimul meci din grupa E

Didier DeschampsDeschamps: „Franţa are un grup concentrat şi modest”
Selecţionerul Franţei, Didier Deschamps, temperează entuziasmul după începutul foarte bun al echipei sale la Campionatul Mondial din Brazilia