Vincent Kompany, căpitanul unei generaţii de excepţie
În anul 2000, Olanda şi Belgia găzduiau turneul final al Campionatului European de Fotbal. Atunci, în ultimul meci al grupei, selecţionata Belgiei, din care făcea parte şi actualul selecţioner Marc Wilmots, era învinsă de Turcia, fiind eliminată din competiţie. Un eşec ce nu avea să fie prea bine digerat de belgieni. Calificarea în optimile Campionatului Mondial de Fotbal 2002 nu era decât o urmă de vopsea pe o clădire în plină degradare.
Un om urma să reconstruiască din temelii fotbalul belgian, şi acela era directorul tehnic al federaţiei, Michel Sablon. După dese vizite la centrele de antrenament din Franţa, Olanda şi Germania, Sablon construise la începutul sezonului 2006 o strategie, transpusă într-o „Biblie fotbalistică” pe care trebuiau să o respecte toate cluburile belgiene.
Prima „poruncă” era ca toate echipele de tineret să folosească o formulă tactică 4-3-3 flexibilă, preferată la echipa naţională. Echipele mari, precum Anderlecht Bruxelles sau Standard Liege, nu aveau cum să primească uşor această imixtiune în modul lor de a-şi creşte juniorii. A fost nevoie de multă muncă din partea lui Michel Sablon, dar încet încet sistemul începea să prindă.
Un alt element care îl îngrijora pe directorul tehnic era accentul pus la grupele de juniori pe rezultate. În colaborare cu mediul academic, Sablon a analizat peste 1500 de partide de la tineret, ajungând la o concluzie deloc îmbucurătoare: nivelul tehnic al jucătorilor era modest, meciurile ofereau mai degrabă încrâncenare decât spectacol. Soluţia a fost una radicală, eliminarea completă a clasamentelor începând cu echipele U19 şi terminând cu grupele de copii. Din acel moment atenţia s-a mutat de la rezultate la dezvoltarea individuală a jucătorilor. Astfel, după o perioadă de la impementarea acestui sistem, jucători precum Marouane Fellaini, Eden Hazard, Jan Vertonghen sau Thomas Vermaelen erau deja buni la 17-18 ani.
O altă inovaţie a lui Michel Sablon a fost legată de selecţia pentru echipele naţionale. Ideea sa a fost ca un jucător odată selecţionat la un nivel superior să nu mai facă niciodată pasul înapoi. Exemplul cel mai bun al acestui concept e dat de Vincent Kompany, jucătorul lui Manchester City. Acesta a jucat doar 5 meciuri pentru selecţionatele de tineret, debutând la echipa mare în februarie 2004, la doar 17 ani. Tot aşa se face că Eden Hazard are la 23 de ani nu mai puţin de 45 de selecţii pentru Belgia la nivel de seniori.
În planul de dezvoltare s-a implicat şi guvernul, de la bugetul naţional finanţându-se opt centre de excelenţă, acolo ajungând cei mai buni juniori belgieni. După o perioadă de pregătire aceştia se întorc la cluburile lor, ajutând astfel la o şi mai bună distribuire a metodelor de pregătire şi a informaţiilor.
Viziunea lui Michel Sablon şi perseveranţa cu care a urmărit punerea ei în practică a adus, în sfârşit, rezultatele pe care puţini avuseseră curajul să le anticipeze. Belgia este deja în sferturile Campionatului Mondial de Fotbal şi există şanse bune ca drumul ei brazilian să nu se încheie aici. Şi chiar dacă s-ar încheia, Belgia vine cu promisiunea unor turnee finale viitoare foarte interesante.
