Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Belgia în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Belgiei la Campionatul Mondial de Fotbal, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
8 iunie 2014

Doar Maradona a putut opri Belgia din drumul spre finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1986

Doar Maradona a putut opri Belgia din drumul spre finala Campionatului Mondial de Fotbal din 1986

Selecţionata belgiană a strâns 12 prezenţe din 20 posibile la turneele finale ale Cupei Mondiale. Generaţia de excepţie a lui Pfaff, Scifo sau Vercauteren a reuşit în 1986 cea mai bună performanţă din istoria acestei ţări la un Campionat Mondial, restul prezenţelor fiind unele destul de modeste.

Belgia şi-a făcut debutul la Cupa Mondială chiar în 1930, cu ocazia primei ediţii a competiţiei. La Mondialul Uruguayan, elevii lui Hector Goetnik pierdeau ambele meciuri jucate în grupa a patra: 0-3 cu Statele Unite ale Americii şi 0-1 cu nationaţa din Paraguay. Turneele din Italia 1934 şi Franţa 1938 au reprezentat următoarele participări pentru selecţionata belgiană, fără ca ceva să se schimbe însă. În ’34, Germania elimina Belgia după prima rundă, administrându-i un categoric 5-2 la Florenţa (Voorhoof reuşea să înscrie de două ori pentru belgieni şi devenea primul jucător din această ţară marcator la un turneu final de Cupa Mondială), pentru ca în 1938 ţara gazdă a acelui turneu final, Franţa, să elimine Belgia după prima rundă: 3-1 la Paris (Isemborghs, gol de onoare pentru „dracii roşii”).

La primul mondial de după marele război, Belgia a ales să nu participe, astfel că următoarea prezenţă belgiană la un turneu final o găsim în 1954, în Elveţia. Aruncată într-o grupă dificilă cu Anglia, Italia şi ţara gazdă Elveţia, naţionala belgiană a reuşit să adune primul punct la un turneu final după un meci entuziasmant contra Angliei. A fost un 4-4 de răsunet pentru echipa condusă la acea vreme de un scoţian, Doug Livingstone. Atacantul lui FC Liege Leopold Anoul puncta de două ori în poarta Angliei, pentru ca celelalte goluri să fie înscrise de Coppens şi Dickinson de la englezi în propria poartă. Belgia n-a avut nicio şansă în faţa Italiei, în faţa căreia a pierdut cu 1-4 la Lugano, pe 20 iunie 1954. Acelaşi Leopold Anoul marca pentru naţionala sa şi devenea cel mai bun marcator din istoria Belgiei la un turneu final. Pentru „dracii roşii” au urmat însă ani grei la nivel internaţional.

Belgia ratează prezenţa la turneele finale din Suedia, Chile şi Anglia, precum şi la mondialele organizate în 1974 de Germania şi în 1978 de Argentina. Prinde în schimb Mondialul Mexican din ’70, unde obţine şi prima sa victorie. Van Moer de două ori şi Lambert aduceau primul succes belgian la un turneu final după 3-0 cu El Salvador, meci arbitrat la acea vreme de românul Andrei Rădulescu. În următoarele două partide, belgienii cedează în faţa URSS-ului, 1-4 (gol Lambert) şi ţării gazdă, Mexic.

Începând cu Mondialul Spaniol din 1982, Belgia începe să conteze pe o generaţie mult mai valoroasă de fotbalişti. În frunte cu portarul Pfaff, cu Eric Gerets, Frank Vercauteren, Ludo Coek, Jan Ceulemans, AlexCzerniatinski, Wilfried van Moer şi mai târziu Enzo Scifo, probabil cel mai mare talent al acestei ţări, Belgia emite pretenţii la Cupa Mondială. În Spania ’82, naţionala pregatită de Guy Thys învinge în mod surprinzător Argentina la Barcelona, scor 1-0, după reuşita lui Vanderbergh. Succes fabulos pentru naţionala belgiană în faţa campioanei mondiale, un succes care o face pe Belgia câştigătoare a grupei 3, întrucât meciurile cu El Salvador şi Ungaria au fost mult mai abordabile. Coeck aduce victoria belgienilor în meciul doi cu El Salvador, pentru ca Czerniatynski să marcheze în ultimul meci cu Ungaria pentru un egal obţinut la Elche. Belgia se califică în premieră aşadar din grupa preliminară la un turneu final, dar nu obţine nicio victorie în faza a doua. Într-o grupă eliminatorie cu Polonia şi URSS, Belgia pierde clar în faţa Poloniei, 0-3 (triplă pentru Boniek) şi chinuit în faţa Uniunii Sovietice (0-1 la Barcelona). A fost însă un mondial bun pentru Belgia, care îşi anunţa performanţa pe care avea să o obţină patru ani mai târziu în Mexic.

În 1986, cu acelaşi Guy Thys pe bancă şi cu doi jucători de mare calibru în plus faţă de Mondialul Spaniol, tânărul Enzo Scifo şi fenomenalul Hugo Broos, Belgia avea să facă senzaţie. Deşi pierde la debut în faţa ţării gazdă (1-2, gol Erwin Vanderbergh), Belgia câştigă meciul doi (2-1 cu Irak, goluri Scifo şi Claesen) şi remizează în meciul trei (2-2 cu Paraguay, goluri Vercauteren şi Veyt). Calificată din grupă, Belgia merge la Leon pentru a produce o uriaşă surpriză: victorie în optimi în faţa Uniunii Sovietice, într-un meci în care Enzo Scifo, la numai 20 de ani, făcea spectacol. Jucătorul lui Anderlecht încă (după turneul final avea să semneze cu Internazionale Milano), Scifo a întors soarta acelui meci. Belanov deschidea scorul pentru ruşi, însă după pauză, Scifo avea să egaleze. Tot Belanov făcea 2-1 în minutul 70, dar Ceulemans egala şapte minute mai târziu după o nouă fază marca Scifo. Ajunşi în prelungiri, belgienii marchează de două ori în minutele 102 şi 110 prin Demol şi Claesen, făcând inutilă a treia reuşită a lui Belanov.

Belgia se califica în sferturile de finală, unde avea să producă un alt şoc: eliminarea ţării gazdă, Spania. Pe 22 iunie 1986 la Puebla, Ceulemans deschidea scorul pentru formaţia lui Thys, dar Senor egala cu cinci minute înainte de final pentru autohtoni. A fost nevoie de loviturile de departajare pentru a se stabili finalista, iar Claesen, Scifo, Broos, Van der Elst şi Vervoort au marcat tot, calificându-şi naţionala spre o semifinală incredibilă contra Argentinei lui Maradona. Miracolul s-a terminat în semifinale pentru Belgia, învinsă de dubla lui Maradona din minutele 51 şi 63, pentru ca mai apoi belgienii să piardă şi meciul pentru locul trei, 2-4 cu Franţa după prelungiri (goluri Ceulemans şi Claesen). A rămas însă cea mai bună performanţă din istoria naţionalei Belgiei la un turneu final. În plus, contând pe generaţia lui Scifo, belgienii vor strânge alte participări consecutive la turneele finale.

În 1990, Belgia schimba caţiva dintre jucătorii veterani din 1986 cu tinerii Preud’homme, de Wolf, Degryse sau Grun. La debutul din Italia 90, Belgia a învins fără emoţii Coreea de Sud cu 2-0, goluri Degryse şi de Wolf. Pentru elevii lui Thys a urmat succesul din partida cu Uruguay, 3-1 cu goluri marcate de Scifo, Clijsters şi Ceulemans, dar şi înfrângerea contra Spaniei, 1-2, gol Vervoort. Calificată în optimile de finală, Belgia a avut un ghinion teribil pe 26 iunie 1990. A dus meciul cu Anglia în prelungiri, dar a fost eliminată în minutul 120 de execuţia lui David Platt.

Patru ani mai târziu, la World Cup ’94, Belgia se califica dintr-o grupă cu Olanda, Arabia Saudită şi Maroc. Marc Degryse aducea primele puncte la Orlando în victoria cu 1-0 în faţa marocanilor. Condusă de un nou selecţioner, Paul Van Himst, Belgia producea o surpriză teribilă în meciul doi din grupă: victorie 1-0 cu Olanda, gol Albert, pentru ca mai apoi să piardă incredibil în faţa Arabiei Saudite, 0-1 la Washington. „Dracii Roşii” s-au calificat cu toate acestea în optimi şi au făcut spectacol în partida cu Germania, una dintre cele mai frumoase de la turneul final american. Au pierdut în cele din urmă cu 2-3, goluri Grun şi Albert, respectiv Voller 2 şi Klinsmann.

La următorul mondial, cel francez din 1998, Belgia a înregistrat trei remize: 0-0 cu Olanda, 2-2 cu Mexic (goluri Mark Wilmots) şi 1-1 cu Coreea de Sud (gol Luc Nillis). În urma acestor trei meciuri egale, Belgia a ratat calificarea din grupa preliminară.

Ultima prezenţă belgiană la un turneu final de Campionat Mondial a fost cea din Japonia şi Coreea de Sud 2002. Belgienii au prins la primul Mondial fără Scifo din 1982 încoace faza optimilor. După 2-2 cu Japonia (Wilmots şi van der Heyden), 1-1 cu Tunisia (Wilmots) şi 3-2 cu Rusia (Walem, Sonck şi Wilmots), Belgia s-a calificat în optimi unde adversara i-a fost nimeni alta decât Brazilia, viitoarea campioană mondiala. A fost 2-0 pentru Selecao (Rivaldo şi Ronaldo), iar belgienii erau eliminaţi la capătul unui turneu final onorabil. Ultimul până la cel din 2014.

În acest an, Belgia vine însă cu o generaţie excepţională. Multi spun că actuala echipă condusă de pe bancă de Marc Wilmots (unul dintre golgeterii Belgiei la turneele finale) ar fi cea mai valoroasă din istoria acestei ţări. Wilmots are la dispoziţie jucători ca Fellaini (Manchester United), Courtois (Atletico Madrid), Vertonghen şi Dembele (Tottenham), Mirallas (Everton), Eden Hazard (Chelsea), De Bruyne (Wolfsburg), Lukaku (Chelsea), Benteke (Aston Villa), iar lista poate continua. Fără îndoială, predicţiile specialiştilor văd departe această generaţie a Belgiei, una încă foarte tânără dar deja experimentată.


Articol scris de Florin Codreanu
8 iunie 2014

Echipe
» Belgia


Articole pe aceeaşi temă
Gonzalo HiguainHiguain încântat după primul gol pentru Argentina la Campionatul Mondial
Argentinianul Gonzalo Higuain a marcat primul său gol de la Campionatul Mondial din Brazilia în victoria cu Belgia din sferturile de finală

Gonzalo Higuain a marcat unicul gol al meciului Argentina - Belgia 1-0Argentina – Belgia 1-0. Al treilea magnific iese la rampă
Golul din minutul 8 al lui Gonzalo Higuain a fost suficient pentru ca Argentina să se impună în faţa Belgiei în sferturile Campionatului Mondial 2014.

Vincent Kompany,  căpitanul unei generaţii de excepţieCampionatul Mondial de Fotbal 2014: Belgia şi reinventarea sa fotbalistică
Belgia a reuşit ca, după mai bine de 12 ani de rezultate modeste, să devină una din selecţionatele interesante ale turneului final din Brazilia.

Eden HazardHazard: „Putem învinge Argentina dacă îl blocăm pe Messi”
Eden Hazard îl indică pe Lionel Messi ca principalul pericol pentru Belgia în meciul cu Argentina din sferturile de finala ale Campionatului Mondial

Tim HowardJurgen Klinsmann a apreciat evoluţia lui Tim Howard din meciul cu Belgia
Selecţionerul Jurgen Klinsmann a lăudat intervenţiile decisive ale portarului Tim Howard în meciul din optimi dintre SUA şi Belgia

Romelu Lukaku, BelgiaBelgia – SUA 2-1 (după prelungiri). Lukaku duce Belgia în sferturile Cupei Mondiale
Intrat în prelungirile meciului cu SUA, atacantul belgian Romelu Lukaku a fost decisiv pentru naţionala sa, care atinge faza sferturilor de finală la Cupa Mondială