Logo Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Campionatul Mondial de Fotbal 2014
Urmăreşte cu noi Campionatul Mondial de Fotbal 2014

Anglia în istoria Cupei Mondiale la Fotbal

Participări ale naţionalei Angliei la Campionatul Mondial de Fotbal, înaintea ediţiei găzduite de Brazilia în 2014


Articol scris de Florin Codreanu
10 iunie 2014

Anglia, campioană mondială în 1966

Anglia, campioană mondială în 1966

Naţionala engleză a participat la 14 turnee finale de Campionat Mondial, obţinând cea mai bună performanţă a ei în 1966, când a câştigat marele trofeu pus în joc. O performanţă notabilă a reuşit selecţionata engleză şi în 1990, când s-a clasat pe locul patru la finalul turneului din Italia. Performanţele Angliei la Cupa Mondială sunt în rest cel mult onorabile, în alte cinci rânduri englezii reuşind să ajungă în faza sferturilor de finală şi de alte două ori în optimi. 

Fără a participa la primele trei ediţii ale turneelor finale, Anglia a debutat la Campionatul Mondial în 1950. La primul mondial organizat de Brazilia, englezii pregătiţi de Walter Winterbottom nu au reuşit să impresioneze. Cu Billy Wright, Stan Mortensen sau Tom Finney în prim plan, Anglia a obţinut prima victorie la turneele finale la chiar primul său meci. A fost 2-0 contra chilienilor, meci în care Mortensen şi Mannion au făcut diferenţa. Întâlnirea cu Statele Unite le-a lăsat însă un gust amar englezilor, care au pierdut surprinzător cu 0-1, pentru ca marele golgeter spaniol Telmo Zarra să facă diferenţa în Spania – Anglia 1-0.

Cu experienţa turneului din 1950 în spate, Walter Winterbottom şi-a condus elevii către turneul final din Elveţia 1954, unde Anglia a reuşit să depăşească faza primei grupe. După 4-4 cu Belgia (Broadis şi Lofthouse au reuşit câte-o „dublă”), Anglia a învins ţara gazdă cu 2-0 (Mullen şi Wilshaw), calificându-se pentru sferturile de finală. Aici a dat însă piept cu Uruguay, campioana mondială en-titre, iar sud americanii s-au impus la final cu 4-2 (Lofthouse şi Finney marcatorii englezilor).

Ediţia din 1958 a fost de asemenea lipsită de culoare. Englezii au debutat cu un egal în faţa Uniunii Sovietice (2-2 la Gotteborg, goluri Kevan şi Finney), pentru ca apoi să urmeze alte două meciuri egale, 0-0 cu Brazilia şi 2-2 cu Austria (Kevan şi Haynes).

Condusă în continuare de Walter Wintebottom, Anglia şi-a pregătit titlul mondial din 1966 la turneul final din Chile 1962. Plasată într-o grupă grea în care a trebuit să lupte pentru calificare cu Argentina şi Ungaria, Anglia a pierdut meciul de debut cu selecţionata maghiară (1-2 gol Flowers pentru englezi), dar s-a revanţat în faţa Argentinei, 3-1 (goluri Flowers, Charlton şi Greaves). Deşi a dominat autoritar Bulgaria, Anglia a remizat 0-0 cu naţionala pregatită de Georgi Pachedzhiev, dar s-a calificat în sferturile de finală. Acolo însă, deşi a rezistat de la egal la egal timp de o oră în faţa Braziliei, Anglia a pierdut în cele din urmă cu 1-3 (gol Hitchens).

„We are the champions” – Anglia 1966

Cupa Jules Rimet a ajuns în 1966 pe mâinile lui Bobby Moore. Legendarul fotbalist englez a stat la baza succesului fără precedent reputat de naţionala sa, la turneul final organizat între 11 şi 30 iulie chiar în Anglia. Cu Alfred Ramsey pe bancă şi cu Gordon Banks, Nobby Stiles, Jacky Charlton, Bobby Moore, Geoff Hurst, Robert Hunt, Jimmy Greaves sau Alan Ball în teren, Anglia a obţinut un titlu aşteptat vreme de 36 de ani. Deşi a debutat cu un 0-0 contra Uruguayului în faţa a 90.000 de englezi adunaţi pe „Home of Footbal-Wembley”, Anglia s-a revanşat în faţa Mexicului (2-0 goluri Charlton şi Hunt), respectiv Franţei (2-0 goluri Hunt).

Calificată în sferturile de finală, Anglia nu mai putea fi oprită. A urmat succesul în faţa Argentinei, scor 1-0, gol Geoff Hurst şi semifinala de vis cu Portugalia. Avându-l în faţă pe Eusebio, probabil cel mai bun fotbalist din lume la acea oră, Anglia a avut emoţii mari, dar cei peste 90.000 de fani au purtat-o spre finală. Charlton a marcat de două ori, iar reuşita lui Eusebio din minutul 83 aproape că n-a mai contat. Anglia era faţă în faţă cu visul sau. Inventia lui Alfred Ramsey, selecţionerul care a folosit în premieră, se spune, sistemul 4-3-3 a adus titlul mondial englezilor în 1966.

Pe 30 iulie, 96.924 de spectatori au cântat vreme de mai bine de 120 de minute pentru noii campioni mondiali. „Wingless wonders”, aşa cum presa engleză a denumit sistemul de joc al Angliei la turneul final din 1966, s-a impus la capătul unei finale controversate în faţa puternicei naţionale a Germaniei de Vest. Haller a deschis scorul în minutul 12 pentru nemţi, dar Geoff Hurst a egalat după numai şase minute. Englezii au dat lovitura în minutul 80 când Peters a înscris pentru 2-1, dar nemţii au revenit nouă minute mai târziu, conducând meciul spre prelungiri prin reuşita lui Weber. A venit apoi celebrul minut 101, când Hurst a reluat în bară mingea centrata de Alan Ball. Din transversală mingea a depaşit sau nu linia portii, cert este că centralul Gottfried Dienst, după consultări îndelungi cu asistentul Tofik Bakhramov, a validat reuşita englezilor spre satisfacţia celor peste 90.000 de fani. Minutul 120 a adus izbăvirea odată cu cel de-al patrulea gol marcat de Anglia prin acelaşi Hurst: „And here comes Hurst. He’s got… some people are on the pitch, they think it’s all over. It is now! It’s four!”, spune Kenneth Wolstenholme, comentatorul BBC, iar Anglia devine noua campioană mondială.

Şapte alte participări şi nicio altă mare performanţă

Titlul mondial obţinut în 1966 a rămas singurul din istoria Angliei. Chiar dacă pe banca echipei naţionale s-au aşezat nume grele ca Gordon Revie, Bobby Robson, Graham Taylor, Glen Hoddle, Kevin Keegan sau Fabio Capello, Anglia nu numai că n-a mai repetat performanţa din 1966, dar nici măcar nu s-a apropiat de trofeu. Alfred Ramsey a condus Anglia şi la următorul turneu final din Mexic 1970, dar n-a reuşit decât să atingă faza sferturilor de finală. Hurst a marcat singurul gol împotriva Romaniei private de prezenţa lui Dobrin, pentru ca Anglia să se recunoască învinsă apoi de Brazilia lui Pele, scor 0-1. Golul lui Clarke în poarta lui Viktor a calificat însă Anglia în sferturi după 1-0 contra Cehoslovaciei, doar că aici Germania de Vest şi-a luat revanşa. 3-2 după 120 de minute jucate la Leon, golurile Angliei fiind semnate de Mullery şi Peters. Anglia a încheiat un ciclu fantastic în Mexic 70, iar apoi a ratat prezenţa la turneele din Germania şi Argentina.

A revenit la Cupa Mondială în Spania 1982 şi a câştigat fără emoţii grupa preliminară. 3-1 în faţa Franţei (Robson 2 şi Mariner), 2-0 cu Cehoslovacia (Francis şi Bermos autogol) şi doar 1-0 contra Kuweitului (gol Francis). A doua grupă eliminatorie a adus însă două remize pentru Anglia, ambele cu acelaşi scor (0-0) contra Spaniei şi Germaniei de Vest, iar englezii au plecat resemnaţi acasă. Generaţia condusă de Gary Lineker a adus însă rezultate bune la următoarele două ediţii ale turneelor finale.

În Mexic 1986, la 20 de ani de la adjucarea trofeului suprem, Anglia se califica din grupa preliminară după 0-0 cu Maroc, 3-0 cu Polonia (hattrick Lineker) şi 0-1 cu Portugalia. Calificată în optimi, Anglia a spulberat Paraguay cu 3-0 la Mexico City, Lineker marcând din nou de două ori şi Beardsley o dată. Prestaţiile bune ale Angliei au fost însă inutile după ce Anglia a fost nevoită să joace în sferturi cu Argentina lui Diego Maradona. Ajutată şi de „mâna lui Dumnezeu”, Argentina a învins cu 2-1 (două goluri Maradona, respectiv Lineker) şi elimina Anglia pe 22 iunie 1986.

Patru ani mai târziu, acelaşi Lineker, ajutat de Beardsley, Gascoigne, David Platt, Robson sau Waddle, aveau să aducă Angliei un onorant şi meritoriu loc patru la Coppa del Mondo, Italia 1990. După 1-1 cu Irlanda (gol Lineker), 0-0 cu Olanda şi 1-0 contra Egiptului (gol Wright), Anglia a înfruntat în optimi Belgia. Deşi au avut nevoie de prelungiri, englezii s-au calificat mai departe în urma reuşitei lui David Platt şi urmau să joace în sferturi cu revelaţia Camerun. Pe San Paolo din Napoli, Anglia a deschis scorul prin Platt, dar s-a vazut întoarsă de reuşitele lui Kunde şi Ekeke. Două penaltyuri acordate de mexicanul Edgardo Codesal şi transformate de Gary Lineker au calificat Anglia în semifinale. Alte 120 de minute în compania viitoarei campioane mondiale, Germania. După 1-1 în timpul regulamentar şi prelungiri (gol Lineker), partida de la Torino a fost decisă la loviturile de departajare. Pearce şi Waddle au ratat însă pentru englezi, care trei zile mai târziu pierdeau şi finala mică, 1-2 cu Italia (gol Platt).

În 1998, Anglia a fost repartizată în grupă cu România, cu o uriaşă dorinţă de reabilitare în faţa fanilor după ce ratase prezenţa în America cu patru ani mai devreme. Naţionala pregatită de Glen Hoddle a debutat cu dreptul după 2-0 cu Tunisia (Sheares, Scholes), apoi a fost învinsă în minutul 90 de România 1-2 (gol Owen). În meciul decisiv pentru calificare, Anglia a învins fără emoţii Columbia (2-0, Anderton şi Beckham), calificându-se în optimile de finală. După un meci disputat, Anglia era eliminată la penaltyuri de Argentina, (2-2 în timpul regulamentar, goluri Shearer şi Owen).

Patru ani mai târziu, în 2002, Anglia ieşea cu bine dintr-o grupă infernală cu Argentina, Nigeria şi Suedia. Cu un suedez pe bancă, Sven Goran Eriksson, Anglia remiza cu selecţionata nordică (1-1, gol Campbell), dar se revanşa în faţa Argentinei după eliminarea din 1998 (1-0 gol Beckham). După un alt egal, 0-0 cu Nigeria, englezii au prins locul doi şi s-au calificat în optimi, unde au spulberat Danemarca, scor 3-0 (Rio Ferdinand, Owen, Heskey). În sferturi însă, deşi au marcat primii prin Michael Owen, englezii s-au văzut eliminaţi de viitoarea campioană mondială, Brazilia, scor 2-1.

În Germania 2006, cu acelaşi selecţioner şi cu o echipă plină de staruri precum Gerrard, Beckham, Lampard, Owen sau Terry, Anglia n-a reuşit să se ridice la nivelul aşteptărilor. A debutat cu o victorie, 1-0 în faţa Paraguayului după autogolul lui Gamarra, succes dublat de o victorie cu 2-0 în partida cu Trinidad Tobago (goluri Crouch şi Gerrard). Un nou egal cu Suedia (2-2, goluri Joe Cole şi Gerrard) califica Anglia în optimile de finală, unde se impunea la capătul unui meci modest în faţa Portugaliei. A fost 0-0 în timpul regulamentar, iar meciul a ajuns la loteria penaltyurilor unde portughezii au avut nervii mai tari, în timp ce trei dintre englezi (Lampard, Gerrard şi Carragher) au ratat.

Cu Fabio Capello pe bancă, Anglia s-a calificat la Cupa Mondială din Africa de Sud. Italianul a reuşit să se califice şi din grupa preliminară după victorii cu SUA (1-0 gol Gerrard) şi Slovenia (1-0 gol Defoe) şi un egal cu Algeria, 0-0. Lăudată pentru defensiva sa, Anglia a capitulat în optimi în faţa Germaniei, marea sa rivala europeană. Nemţii s-au impus cu un categoric 4-1 (Upson a înscris pentru englezi) şi s-au calificat mai departe.

La patru ani distanţă de la acel meci şi cu un nou selecţioner pe bancă, Roy Hodgson, Anglia încearcă să atingă fazele finale şi în Brazilia 2014. Cu un lot presărat de vedete de la Chelsea, Arsenal, Manchester United sau Manchester City, Anglia poate spera la reeditarea succesului din 1966, dar drumul se anunţă lung şi anevoios.


Articol scris de Florin Codreanu
10 iunie 2014

Echipe
» Anglia


Articole pe aceeaşi temă
Meci dezolant între Costa Rica şi Anglia la Campionatul Mondial de Fotbal 2014Costa Rica – Anglia 0-0. Nimic la nimic
Meci dezolant între Costa Rica şi Anglia la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, încheiat cu o remiză albă

Wayne Rooney, Steven GerrardGerrard indecis asupra viitorului său la naţională
Căpitanul Angliei, Steven Gerrard, va decide în următoarea perioadă dacă va continua cariera sa la nivel internaţional

Gary LinekerGary Lineker analizează eliminarea Angliei de la Cupa Mondială: „Hodgson a greşit sistemul de joc”
Fostul mare international englez Gary Lineker vorbeste despre eliminarea Angliei de la Campionatul Mondial din Brazilia si il considera vinovat pe selectionerul Hodgson

Mario BalotelliThe Guardian împotriva lui Balotelli: „Mulţumim pentru nimic!”
Presa din Anglia a replicat ironiei lui Mario Balotelli după eşecul Italiei contra naţionalei statului Costa Rica, în grupa D a Campionatului Mondial

Oscar TabarezTabarez: „Anglia a întâmpinat dificultăţi în atac”
Oscar Tabarez a analizat meciul câştigat de Uruguay cu scorul de 2-1 împotriva Angliei, în grupa D a Campionatului Mondial 2014

Dubla lui Luis Suarez a răpus AngliaUruguay – Anglia 2-1. Golgeterul Premier League răpune Anglia
Luis Suarez a marcat de două ori în poarta lui Joe Hart şi Uruguay a învins Anglia cu 2-1 într-o grupă în care toate echipele păstrează şanse de calificare.